Poezii

În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

Aci revăd o albă casă…
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri, vii şi flori pe câmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!

Aci mă văd pe alte ţărmuri
Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci şi vechi ruine!

Aci revăd, revăd un tânăr…
La braţ el poartă o femeie…
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!

Pădurea-n umbră le-nfăşoară
Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!

Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ş-abia ne laşi o suvenire?